miercuri

Nr. zece

[poza mea]

Cateodata doare cerul meu. Si cateodata as vrea sa inchid ochii si sa alerg in cerc cu bratele larg deschise. Undeva in partea stanga in piept doare ceva si nu stiu ce e. Sti tu un cuvant pentru asta? Sunt plin de cuvinte dar toate cuvintele mele nu gasesc drumul potrivit. Ori pamantul se invarte prea repede si eu alerg ca nebunul dar nu ajung niciunde sau eu alerg pe loc si poate pamantul nu se invarte deloc. Si totusi sunt momente in care vreau sa fug. Sa fug din mine. Undeva. Vreau sa fug undeva departe de aceste sentimente, departe de acea frica, departe de tine. Departe de sentimentul ala de a imi fi dor de tine. Si ce sa fac daca nu ma lasa sa respir? Si ce sa fac daca imi lipsesc cuvintele. De multe ori nu pot sa spun ce se intampla in mine pentru ca nu exista cuvinte pentru asa ceva. Mai ales de cand te-am vazut pe tine. Cateodata trebuie sa tai cuvintele. Toate. 

Si cateodata soptesc atunci cand vreau sa tip pentru ca tipeletele mele ar fi atat de galagioase incat nu le-ar auzi nimeni. Asa ca mai bine soptesc...

3 comentarii:

  1. și câteodată mi-aș dori ca ăștia să nu mă mai spânzure de degete..
    șoptește, șoptește, mai degrabă sunt ascultate șoaptele. :)

    RăspundețiȘtergere