Nr. douazecisiunu

Nu exista retete speciale pentru Fericire, fiecare dintre noi ajunge la Fericire in felul lui. Nu ascult pe nimeni daca cineva imi zice ca nu e bine ce fac. Este decizia mea! Am motive de ce ales acest drum si nu las pe nimeni sa ma faca sa aleg alt drum. Pe nimeni. Nu las pe nimeni sa imi spuna ca trebuie sa renunt la ceva. Nu las pe nimeni sa imi interzica sa iubesc pe cineva. Sunt problemele mele si daca cineva imi spune ca nu va fi bine nu ascult. Nu las pe nimeni sa imi spuna ca nu voi reusii pentru ca am un vis si imi apar visul. Trebuie sa imi realizez visul. Daca cineva nu poate sa faca ceva imi spune ca este imposibil doar pentru ca ei nu au reusit. 

Nr. douazeci

 

[poza mea]

Uita-te pe geam. Da. Tu. Da. Acuma. Uita-te pe geam. Vezi, eu sunt furtuna asta. Eu sunt furtana de afara, eu sunt norii aia negrii si ploaia aia rece. Eu alerg si alerg, alerg, de abea mai pot sa respir. Si ploua. Insfarsit. Insfarsit ploua. In picioare am papuci rupti. Nu stiu de ce pe ei am pus mana prima data cand ma iesit din casa. Sosetele mele sunt asa de unde de parca nu as avea papuci in picioare. Pantalonii mei devin tot mai grei si tricoul meu prea mare pentru mine e deja lipit de pielea mea. Alerg, nu mai am aer, alerg. Mainile ridicate spre cer, varfurile degetelor prind stropii de ploaie. Ajung pe o strada si ma opresc. Langa mine opreste o masina si doamna din masina ma intreaba daca totul e in regula si daca nu vreau sa ma duca pana acasa. Prefer sa stau in ploaie, nu multumesc. M-a mai intrebat o data unde stau si daca mai am mult pana acasa. S-a gandit ca nu poate sa ma lase in ploaie, saracut de mine! Nu multumesc, o zi placuta in continuare. Ma uit cum masina se indeparteaza si incep sa plang. Pentru ca e asa de frumos si trist in acelas timp si pentru ca nu mai rezist. Merg mai departe si vantul bate rece si pielea se face ca de gaina, stropii de ploaie se vad asa de clar pe pielea mea si daca ar fi soare ar stralucii. De abea mai pot merge mai departe si in momentul ala incep sa rad. De mult nu am mai ras asa. Undeva in departare striga cineva dupa mine dar picioarele mele m-au dus de mult undeva departe. Furtuna m-a luat cu ea si eu nu ma impotrivesc. Acum nu mai aud vocii in capul meu... doar vantul il aud si ploaia cum bate in geamurile oamenilor. Ma las purtat de furtuna si la un moment dat imi pica un strop de ploaie rece si greu direct in cap. Si inca unul. Si inca unul. Si tot asa. Si decid sa alerg mai departe. Si mai si injur cand inca un trop rece si greu imi pica direct pe buze. Imi este frig pentru ca vantul bate prea tare si gheata care dintr-o data cade din cer ustura pe pielea mea. O fata cu o umbrela ma asteapta in departare. Dar prefer sa ma intorc. Sa fug inapoi. 

[vechi textu]