vineri

Nr. unu


 [poza mea]
Daca ai sta sa imi asculti povestea ar dura doar un minut. Cum sa explic? Indiferent ce s-a intamplat, iubirea mea, niciodata nu am avut intentia sa iti fac rau. Cum as putea, daca te chinuie asa de mult? Fiecare om merita a doua sansa. Fiecare dintre noi are dreptul de a "repara" ce a "stricat". Dar cateodata sunt acele sanse negre si reci, acele sanse sunt in plus si fara rost. De multe ori acele sanse nu ajung, nu ne fac bine. Nu e chestia ca nu putem sau nu vrem sa iertam. E chestia ca este prea tarziu si ca nu a mai ramas nimic inafara de acele amintiri. Nimic inafara de momentele si gandurile care vor ramane in inima pentru totdeauna. Sa lupti pentru ceva ce nu are sens este ca si cum ti-ai baga singur un cutit in inima. Cand ceva frumos se termina este foarte greu sa spui goodbye. Este greu sa dai drumul. Este greu sa intelegi ca nu a mai ramas nimic, nimic ce - o data de mult - iti infrumuseta ziua. Nu sunt eu de vina ca simt asa. Nu sunt eu de vina ca nu mai simt nimic si ca pur si simplu nu mai pot. O sa cant ultima data pentru tine si dupaia chiar trebuie sa pleci. Tu ai fost singurul lucru corect din tot ce am facut eu. Deabea pot sa ma uit la tine. Pentru ca de fiecare data cand o fac trebuie sa ma gandesc ca aproape am reusit. Dar eu merg de mult pe alt drum si astept sa treaca ploaia pana rasare soarele sa inceapa o noua zi. Si in noaptea asta am nevoie de cineva, oricine, sa isi puna mainile pe sufletul meu. Doar noaptea asta!

Un comentariu: